Stabilirea salariului cuvenit cu ocazia emiterii deciziei de reîncadrare. Principiul păstrării drepturilor salariale ale personalului.

Stabilirea salariului cuvenit cu ocazia emiterii deciziei de reîncadrare. Principiul păstrării drepturilor salariale ale personalului.

Art.4 alin.5, art.5 alin.1 lit. a şi art.6 alin.1 din O.U.G. nr.1/2010

Art. 30 alin.5 lit. a din Legea nr.330/2009

Litigiul dedus judecăţii se referă la stabilirea salariului cuvenit reclamantelor ca urmare a noii reîncadrări, cu respectarea dispoziţiilor noilor legi de salarizare.

Astfel, conform art.4 alin.5 din O.U.G. nr.1/2010, drepturile salariale ale personalului din autorităţile şi instituţiile publice care şi-au schimbat regimul de finanţare conform Legii nr.329/2009 sunt stabilite la nivelul prevăzut în luna decembrie 2009 pentru funcţiile similare celor pe care a fost reîncadrat din instituţia sau autoritatea care îl preia în structură, subordine sau în finanţare, după caz.

Însă potrivit prevederilor art.30 alin.5 lit.a din Legea nr.330/2009, în anul 2010 personalul aflat în funcţie la 31.12.2009 îşi va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: noul salariu de bază va fi cel corespunzător funcţiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile ce se introduc în acesta, potrivit anexelor legii. Textul se coroborează cu dispoziţiile art.7 alin.2, care prevăd că realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a Legii nr.330/2009 nicio persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări.

Conform art.5 alin.1 lit. a din O.U.G. nr.1/2010, începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcţie la 31 decembrie 2009 îşi păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizaţia lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art.10 din Legea nr.329/2009, care se calculează după cum urmează: la salariul de bază, solda/salariul funcţiei de bază sau, după caz, indemnizaţia lunară de încadrare corespunzătoare funcţiilor avute la data de 31 decembrie 2009 se adaugă cuantumul sporurilor şi indemnizaţiilor care se introduc în acesta/aceasta, prevăzute în notele la anexele la Legea-cadru nr.330/2009, numai personalului care a beneficiat de acestea, în măsura în care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii;

Totodată, potrivit art.6 alin.1 din O.U.G. nr.1/2010, în cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea nr.330/2009 şi cu prezenta ordonanţă de urgenţă sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcţia respectivă pentru luna decembrie 2009, se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferenţa, în măsura în care persoana îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Rezultă, aşadar, că, indiferent de sursa de finanţare a salariilor la data de 31.12.2009, cele două acte normative analizate mai sus consacră soluţia plăţii drepturilor salariale în cuantumul aflat în plată la acea dată.

În cazul reclamantelor, astfel cum rezultă din deciziile de reîncadrare şi din menţiunile efectuate în carnetele lor de muncă, există diferenţe între drepturile salariale încasate în luna decembrie 2009 şi cele primite după reîncadrare, acestea din urmă având un cuantum mai mic.

Cum însă cele două acte normative – Legea nr.330/2009 şi O.U.G. nr.1/2010 – instituie principiul păstrării drepturilor salariale ale personalului, Curtea apreciază că în mod greşit angajatorul, cu ocazia emiterii deciziilor de reîncadrare ale reclamantelor, nu a aplicat normele tranzitorii din art.6 alin.1, edictate pentru a asigura aceeaşi salarizare. Trebuia ca reîncadrarea reclamantelor să fie făcută, într-adevăr pe funcţii similare din M.A.I., cu salariul corespunzător acestor funcţii, însă în plată trebuia păstrat salariul efectiv încasat de reclamante la 31.12.2009.

(Decizia civilă nr. 1656/R-CM/03 octombrie 2011)

Prin cererea înregistrată la data de 14.07.2010, precizată ulterior, reclamantele B.I., V.N.G., C.E. şi P.S.E. au chemat în judecată pe pârâtul Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară A., solicitând anularea deciziilor nr.162/21.06.2010, care modifică şi completează decizia nr.73/13.05.2010, nr.146/21.06.2010, care modifică şi completează decizia nr.57/13.05.2010, nr.141/21.06.2010, care modifică şi completează decizia nr.52/13.05.2010, respectiv nr.143/21.06.2010, care modifică şi completează decizia nr.54/13.05.2010, şi păstrarea salariului de încadrare avut la data de 31.12.2009.

În motivarea acţiunii, s-a arătat că prin deciziile contestate s-a dispus în mod unilateral şi retroactiv reîncadrarea reclamantelor în funcţia de referent gradul IA şi li s-a stabilit un salariu de încadrare în cuantum de 1.110 lei, la care s-au aplicat sporul de vechime şi indemnizaţia de dispozitiv. Potrivit statului de plată din decembrie 2009, salariul de încadrare era de 1.650 lei, respectiv 1.870 lei, salariu de care trebuia să se ţină cont la stabilirea salariului de bază la reîncadrare, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr.330/2009.

S-a arătat că deciziile contestate sunt nelegale şi netemeinice având în vedere că deşi au fost emise la data de 21.06.2010, produc efecte retroactiv, respectiv începând cu 11.04.2010, deşi orice decizie ar trebui să producă efecte de la data comunicării acesteia salariatului.

Pe de altă parte, se arată că deciziile contestate încalcă prevederile art.17 alin.4 şi art.41 din C.muncii, dispoziţiile art.30 alin.5 lit.a din Legea nr.330/2009 şi pe cele ale art.4 alin.5 din OUG nr.1/2010.

De asemenea, se susţine că sunt încălcate şi disp.art.3 lit.b din Legea nr.330/2009, în sensul că drepturile de natură salarială se stabilesc numai prin norme juridice de forţa legii. În cauza de faţă, deciziile contestate sunt fundamentate pe OUG nr.1/2010, fiind încălcate astfel dispoziţiile art.115 alin.1 coroborat cu art.73 alin.3 lit.p din Constituţia României; s-a mai susţinut că deciziile contestate încalcă şi principiul internaţional al stabilităţii şi previzibilităţii raporturilor juridice consacrat de legislaţia comunitară. În acest sens se arată că, întrucât salariul de bază se diminuează în mod substanţial, sunt încălcate prevederile art.7 alin.2 din Legea nr.330/2009 precum şi dreptul la muncă şi la plata muncii statuate prin Constituţie.

Prin întâmpinare s-a invocat excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive şi prescripţiei dreptului reclamantelor de a formula contestaţie, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, arătându-se că prin deciziile contestate s-a stabilit salarizarea şi reîncadrarea contestatoarelor în baza O.U.G. nr.1/2010 şi art.17 alin.4 din Legea nr.53/2003, a notei de fundamentare nr.291443/DGRU/9.04.2010 şi Ordinului M.A.I nr.S/109/06.05.2010.

În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului reclamantelor de a formula contestaţie, se susţine că este întemeiată, având în vedere data la care reclamantele au înţeles să precizeze în concret deciziile contestate în cauza de faţă.

În motivarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, se susţine că asimilarea pe noile funcţii s-a făcut de către ordonatorul principal de credite, în speţă MAI, OCPI fiind ordonator terţiar de credite şi nu poate să dispună în mod nemijlocit de bugetul propriu, ci doar întocmeşte un astfel de buget, buget care este transmis spre aprobare ordonatorului principal de credite.

Susţine pârâtul că deciziile contestate reprezintă procedura prin care au fost aduse la îndeplinire dispoziţiile legale reglementate de Legea nr.330/2009 şi OUG nr.1/2001.

Astfel, drepturile salariale ale reclamantelor au fost stabilite prin lege de ordonatorul principal de credite, motivat de faptul că la data de 11.04.2010 au încetat prevederile CCM nr.1731/10.04.2009.

În ceea ce priveşte susţinerile reclamantelor cu privire la menţinerea salariului avut în luna decembrie 2009, se arată că nu sunt fondate, întrucât salariul din luna decembrie 2009 era stabilit prin negociere între acestea şi angajator în baza prevederilor contractului colectiv de muncă aplicabil, contract ce a încetat începând cu 11.04.2010, iar după această dată au devenit aplicabile prevederile Legii nr.330/2009 şi O.U.G. nr.1/2010.

În acest sens, se susţine că din interpretarea disp.art.1 alin.3 şi alin.4 din OUG nr.1/2010 rezultă că la stabilirea salariilor se are în vedere nivelul de salarizare pentru luna decembrie 2009 pentru funcţii similare din cadrul M.A.I, iar nu salariul negociat conform prevederilor CCM.

Prin încheierea din data de 10.03.2011 instanţa a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive şi prescripţiei dreptului contestatoarelor de a formula contestaţie invocate de pârât prin întâmpinare.

Prin sentinţa nr.945/9 mai 2011, Tribunalul Argeş, Secţia civilă a respins acţiunea, reţinând următoarele:

Prin deciziile nr.73/13.05.2010 (filele 4-5), nr.57/13.05.2010 (fila 74), nr.52/13.05.2010 (fila 42) şi nr.54/13.05.2010 (fila 21) pârâtul Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară A. a dispus reîncadrarea reclamantelor B.I., V.N.G., C.E. şi P.S.E., începând cu data de 11.04.2010, în funcţia de referent tr.IA, cu un salariu de bază în cuantum de 1333 lei, respectiv 1289 lei, din care 889 lei - salariu de încadrare.

Prin deciziile nr.162/21.06.2010 (fila 96), nr.146/21.06.2010 (fila 84), nr.141/21.06.2010 (fila 99), respectiv nr.143/21.06.2010 (fila 92), angajatorul a modificat şi completat deciziile nr.73/13.05.2010, nr.57/13.05.2010, nr.52/13.05.2010 şi nr.54/13.05.2010, în sensul reîncadrării reclamantelor începând cu data de 11.04.2010 în funcţia de referent tr.IA (asimilată din punct de vedere al salarizării cu funcţia de referent tr.IA Anexa I/4 poziţia 4 la Ordinul MAI nr.S119/20.05.2010), respectiv tehnician cadastru tr.IA (asimilată din punct de vedere al salarizării cu funcţia de referent tr.IA Anexa I/4 poziţia 4 la Ordinul MAI nr.S119/20.05.2010), cu un salariu de bază în cuantum de 2166 lei, respectiv 2110 lei, din care 1110 lei – salariul de bază (din luna decembrie 2009 pentru funcţii similare din cadrul MAI).

Reclamantele au susţinut că în luna decembrie 2009 salariul lor de încadrare era de 1.650 lei, respectiv 1.870 lei, salariu de care trebuia să se ţină cont la stabilirea salariului de bază la reîncadrare, în conformitate cu dispoziţiile art.30 alin.5 lit.a din Legea nr.330/2009 art.4 alin.5 din O.U.G. nr.1/2010.

Instanţa a reţinut că actul normativ care a reglementat reîncadrarea în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora pentru anul 2010 a fost O.U.G. nr.1/2010.

Potrivit art.1 alin.1 din O.U.G. nr.1/2010 „Salarizarea personalului autorităţilor şi instituţiilor publice care şi-au schimbat regimul de finanţare, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr.329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, (...), din instituţii finanţate integral din venituri proprii în instituţii finanţate integral sau parţial de la bugetul de stat se realizează potrivit prevederilor contractelor colective de muncă legal încheiate, până la împlinirea termenului pentru care au fost încheiate, în limita cheltuielilor de personal aprobate.”

Potrivit pct.42 din Anexa la Legea nr.329/2009, cuprinzând lista instituţiilor şi autorităţilor publice supuse reorganizării, una din instituţiile publice care şi-a schimbat regimul de finanţare, din instituţie finanţată integral din venituri proprii în instituţie finanţată integral de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Administraţiei şi Internelor, a fost şi Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară din a cărei structură face parte şi contestatoarea, angajată a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară A.

În raport de dispoziţiile art.1 alin.1 din O.U.G. nr.1/2010, până la data de 10.04.2010 salarizarea personalului O.C.P.I. Argeş s-a realizat potrivit Contractului Colectiv de Muncă înregistrat sub nr.1731/10.04.2009, contract care şi-a încetat efectele începând cu data de 11.04.2010.

Potrivit art.1 alin.3 din O.U.G. nr.1/2010 „După împlinirea termenului pentru care au fost încheiate contractele colective de muncă, personalul menţionat la alin. (1) va fi reîncadrat pe noile funcţii, stabilite de ordonatorul principal de credite, corespunzător atribuţiilor, responsabilităţilor şi competenţelor specifice postului, prin asimilare cu funcţiile din instituţia care îl preia în structură, subordine sau în finanţare, după caz.”, iar potrivit alin.4 „Drepturile salariale ale personalului reîncadrat potrivit alin.(3) sunt stabilite la nivelul prevăzut în luna decembrie 2009 pentru funcţiile similare celor pe care a fost reîncadrat din instituţia sau autoritatea care îl preia în structură, subordine sau în finanţare, după caz. Acestui personal i se acordă şi sporurile prevăzute în notele la anexa nr.I/1 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care se includ în salariul de bază, precum şi indemnizaţia de conducere, după caz.”

În raport de dispoziţiile legale mai sus-enunţate, instanţa a reţinut că în mod legal pârâtul a stabilit drepturile salariale ale reclamantelor, inclusiv salariul de încadrare, prin deciziile nr.162/21.06.2010, care modifică şi completează decizia nr.73/13.05.2010, nr.146/21.06.2010, care modifică şi completează decizia nr.57/13.05.2010, nr.141/21.06.2010, care modifică şi completează decizia nr.52/13.05.2010, respectiv nr.143/21.06.2010, care modifică şi completează decizia nr.54/13.05.2010, în funcţie de nivelul prevăzut în luna decembrie 2009 pentru funcţia similară celor pe care au fost reîncadrate reclamantele din Ministerul Administraţiei şi Internelor, iar nu în funcţie de salariul de încadrare avut de acestea în luna decembrie 2009.

Potrivit Anexei la Ordinul nr.241/16.06.2010 al Directorului General al ANCPI (filele 132-134) salariul de bază din luna decembrie 2009 pentru funcţia similară din cadrul MAI celor pe care au fost reîncadrate reclamantele era de 1100 lei, salariu ce a fost stabilit şi prin deciziile nr.162/21.06.2010, nr.146/21.06.2010, nr.141/21.06.2010 şi nr.143/21.06.2010.

În ceea ce priveşte susţinerea reclamantelor potrivit căreia decizia contestată încalcă dispoziţiile art.30 alin.5 lit.a din Legea nr.330/2009 şi pe cele ale art.4 alin.5 din O.U.G. nr.1/2010, instanţa a reţinut că nu este întemeiată.

În primul rând, instanţa a arătat că în cazul reclamantelor nu îşi găsesc aplicarea dispoziţiile art.30 alin.5 lit.a din Legea nr.330/2009, ci dispoziţiile art.31 din Legea nr.330/2009, potrivit cărora „Pentru personalul nou-încadrat pe funcţii în perioada de aplicare etapizată, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare.”

În al doilea rând, s-a arătat că în cazul reclamantelor nu îşi găsesc aplicarea nici dispoziţiile art.4 alin.5 din O.U.G. nr.1/2010, întrucât art.4 din acest act normativ reglementează situaţia personalului din sectorul bugetar încadrat în autorităţile şi instituţiile publice prevăzute la art.2 alin.(1) şi (3) din Legea-cadru nr.330/2009, iar nu situaţia personalului autorităţilor şi instituţiilor publice care şi-au schimbat regimul de finanţare, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr.329/2009, din instituţii finanţate integral din venituri proprii în instituţii finanţate integral sau parţial de la bugetul de stat.

În cazul reclamantelor s-a apreciat a fi aplicabile dispoziţiile art.1 alin.1 şi alin.3 din O.U.G. nr.1/2010, dispoziţii ce au fost analizate mai sus.

În ceea ce priveşte susţinerile potrivit cărora deciziile contestate ar încălca prevederile art.17 alin.4 şi art.41 din Codul muncii, instanţa a reţinut de asemenea că nu sunt întemeiate.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art.17 alin.4 din Codul muncii „Orice modificare a unuia dintre elementele prevăzute la alin.(2) în timpul executării contractului individual de muncă impune încheierea unui act adiţional la contract, într-un termen de 15 zile de la data încunoştinţării în scris a salariatului, cu excepţia situaţiilor în care o asemenea modificare rezultă ca posibilă din lege sau din contractul colectiv de muncă aplicabil.”

Având în vedere că în cauza de faţă reîncadrarea reclamantelor şi stabilirea salariului de bază s-au efectuat în temeiul O.U.G. nr.1/2010, instanţa a arătat că nu se poate reţine încălcarea dispoziţiilor art.17 alin.4 cu privire la încheierea unui act adiţional la contractul individual de muncă în termen de 15 zile de la data încunoştinţării în scris a salariatului.

În ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art.41 din Codul muncii, potrivit cărora contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părţilor, instanţa a reţinut că în cauza de faţă modificarea unuia din elementele contractului individual de muncă al reclamantelor a fost impusă de dispoziţiile art.1 din O.U.G. nr.1/2010, nefiind vorba despre o manifestare unilaterală de voinţă a angajatorului.

Neîntemeiată s-a apreciat şi susţinerea privind nelegalitatea deciziilor contestate ca urmare a faptului că ar produce efecte retroactiv, întrucât data reîncadrării reclamantelor şi stabilirii noilor drepturi salariale a fost strict reglementată de dispoziţiile art.1 alin.3 din O.U.G. nr.1/2010 (coroborat cu încetarea efectelor Contractului Colectiv de Muncă înregistrat sub nr.1731/10.04.2009 începând cu data de 11.04.2010), nefiind lăsată la latitudinea angajatorului.

În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate ale dispoziţiilor O.U.G. nr.1/2010, în sensul încălcării dispoziţiilor art.115 alin.1 coroborat cu art.73 alin.3 lit.p din Constituţia României, precum şi a dreptului la muncă şi la plata muncii statuate prin Constituţie, invocate prin cererea de chemare în judecată, s-a reţinut că soluţionarea acestora nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti, ci de competenţa exclusivă a Curţii Constituţionale, în cauza de faţă nefiind invocată vreo excepţie de neconstituţionalitate.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen legal reclamantele, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie astfel:

Hotărârea este dată cu aplicarea greşită a legii, respectiv a art.30 alin.5 din Legea nr.330/2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi a art.1 şi art.4 din O.U.G. nr.1/2001 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora.

Instanţa de fond a încălcat dispoziţiile legale susmenţionate şi la stabilirea salariului recurentelor, după încetarea contractelor de muncă, prin deciziile contestate, nu s-a avut în vedere salariul de bază corespunzător lunii decembrie 2009, la care fac referire normele legale, din cuprinsul cărţilor de muncă reieşind clar că salariile la care s-au aplicat sporurile nu sunt salariile de bază corespunzătoare lunii decembrie 2009.

O altă critică adusă sentinţei vizează faptul că instanţa nu s-a pronunţat cu privire la motivul de nulitate al deciziilor ce rezultă din principiul de drept al neretroactivităţii legii civile, conform căruia legea civilă dispune numai pentru viitor.

Examinând actele şi lucrările dosarului şi sentinţa recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate de recurente, Curtea a admis recursul şi a modificat sentinţa, în sensul că a fost admisă contestaţia şi obligat intimatul să le reîncadreze pe contestatoare, cu respectarea salariului din luna decembrie 2009, ca urmare a anulării deciziilor de reîncadrare.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de recurs a reţinut următoarele:

Litigiul dedus judecăţii se referă la stabilirea salariului cuvenit reclamantelor ca urmare a noii reîncadrări, cu respectarea dispoziţiilor noilor legi de salarizare.

În ceea ce priveşte salarizarea reclamantelor după data de 31.12.2009, Curtea a apreciat că soluţia pronunţată de Tribunalul Argeş este greşită.

În fine, conform art.5 alin.1 lit.a din O.U.G. nr.1/2010, începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcţie la 31 decembrie 2009 îşi păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizaţia lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art.10 din Legea nr.329/2009, care se calculează după cum urmează: la salariul de bază, solda/salariul funcţiei de bază sau, după caz, indemnizaţia lunară de încadrare corespunzătoare funcţiilor avute la data de 31 decembrie 2009 se adaugă cuantumul sporurilor şi indemnizaţiilor care se introduc în acesta/aceasta, prevăzute în notele la anexele la Legea-cadru nr.330/2009, numai personalului care a beneficiat de acestea, în măsura în care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii;

Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art.312 Cod procedură civilă şi art.278 din Codul muncii, a admis recursul şi a modificat în parte sentinţa, în sensul că a admis contestaţia, a anulat deciziile atacate şi a obligat pe pârât să reîncadreze pe contestatoare cu respectarea drepturilor salariale din luna decembrie 2009.